Cafeaua de dimineața

Te-am cunoscut dintr-o întâmplare, o întâmplare mai mult sau mai putin neobișnuita, imi beam liniștit căfeaua de dimineața la cafeneaua din centru fără sa imi dau seama ca obișnuiai sa faci si tu asta in fiecare dimineața, erai fata cu parul ciufulit din colțul cafenelei si cu ochii plini de secrete, ochii noștri nu si-au vorbit niciodată pana in aceea dimineața când ai ridicat capul din pământ si te-am privit, am privit acel chip plin de tandrețe care ascundea multe secrete, o frica a ripostat asupra ta si brusc te-ai ridicat si ai plecat si nu înțelegeam de ce, care a fost motivul pentru care ai plecat asa brusc, nu înțelegeam daca fața mea de “buna dimineața” te-a speriat sau privirea mea cu care te-am abordat. In următoarea zi privirile noastre si-au dat din nou întâlnire dar de data aceasta mai aproape, m-am apropiat de tine si in momentul ala am simțit cum inima imi fuge de emoții prin toată cafeneau , preț de cateva secunde imi așteptam inima sa vina la locul ei sa iti pot spune un “buna” , m-am asezat si dimineața mea a devenit dintr-o data mai frumoasa, am continuat sa ne bem cafeaua in fiecare dimineața împreuna pana am hotărât sa fac si următorul pas si am ieșit in oraș, aceea fata cu parul ciufulit si ochii ei blânzi a devenit dintr-o data o adevarata prințesa, rochia strâmtă ce iti cuprindea talia si iti ținea strâns inima in piept sa nu cumva sa o i-a la goana iar buzele acele mari care ardeau de nerăbdare sa imi vorbească, am continuat sa ieșim tot mai des pana s-a legat o legătura între noi, o legătura atât de strânsă încât nu imi imaginam ca se poate asa ceva, sufletele noastre s-au atasat asa repede unul de celălalt încât am hotărât sa nu le mai despartim niciodată si te-ai mutat la mine. Cand ai pășit in apartamentul meu micuț si modest am simțit ca nu mai vreau sa pleci niciodată, fiecare zi alături de tine si zâmbetul tău era ca un vis, un vis devenit realitate, ma credeam atât de stăpân pe mine încât simțeam ca le pot face pe toate de unul singur, dar m-am înșelat amarnic.. aveam nevoie de aceea mângâiere ce imi alina sufletul de fiecare data când simțeam ca o i-a razna, acel zâmbet care imi alunga orice tristete de pe chip, aveam nevoie de tine, bucățica ce imi lipsea. Pana si in ziua de astăzi am continuat sa ne bem cafeau in fiecare dimineața la aceeași cafenea.

Uneori cauți cu disperare aceea părticică care iti lipsește, dar nu deschizi suficient de mult ochii încât sa vezi ca ea se afla chiar in fata ta.

img_4536

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s